Textul
Puterea executivă va fi încredințată unui președinte al Statelor Unite ale Americii. Acesta își va exercita funcția pe durata unui mandat de patru ani și, împreună cu vicepreședintele, ales pentru același mandat, va fi ales, după cum urmează:
Care stat va numi, în modul stabilit de legislativul său, un număr de electori, egal cu numărul total de senatori și reprezentanți la care statul poate avea dreptul în Congres; dar nici un senator sau reprezentant, nici o persoană care deține o funcție de încredere sau de profit în cadrul Statelor Unite, nu va fi numit elector.
Congresul poate stabili momentul alegerii alegătorilor și ziua în care aceștia își vor da votul; această zi va fi aceeași pe întreg teritoriul Statelor Unite. Nicio persoană, cu excepția unui cetățean născut natural sau a unui cetățean al Statelor Unite, la momentul adoptării prezentei constituții, nu va fi eligibilă pentru funcția de președinte; nu va fi eligibilă pentru această funcție nici o persoană care nu a împlinit vârsta de 35 de ani și nu a avut 14 ani de rezidență în Statele Unite.
Președintele va primi, la momentele stabilite, pentru serviciile sale, o indemnizație, care nu va fi nici mărită, nici diminuată în timpul perioadei pentru care a fost ales, și nu va primi în această perioadă nici o altă indemnizație din partea Statelor Unite sau a oricăreia dintre ele. Înainte de a-și începe exercitarea funcției, va depune următorul jurământ sau afirmație: „Jur solemn (sau afirm) că voi exercita cu fidelitate funcția de președinte al Statelor Unite și că voi păstra, proteja și apăra, în măsura posibilităților mele, Constituția Statelor Unite”.”
6 Modificat prin amendamentul XII.
7 Modificat prin amendamentul XXV.
Semnificația
Articolul II, secțiunea 1 stabilește că președintele are puterea de a conduce ramura executivă a guvernului. Această secțiune, modificată ulterior prin amendamentele XII și XXV, subliniază cine este eligibil pentru a ocupa funcția de președinte, stabilește Colegiul electoral (mijlocul prin care sunt aleși președintele și vicepreședintele) și autorizează Congresul să stabilească cine îi va înlocui pe președinte și vicepreședinte în cazul în care aceștia nu vor mai putea exercita funcția în timpul mandatului lor.
Articolul II, secțiunea 1 stabilește că președintele și vicepreședintele trebuie să fie aleși în același timp și să exercite același mandat de patru ani. Până în 1951, președinții puteau exercita câte mandate de patru ani puteau câștiga. Dar, după ce președintele Franklin D. Roosevelt a fost ales pentru patru mandate, Congresul a adoptat și statele au ratificat Amendamentul XXII, care limitează un președinte la două mandate (opt ani) în funcție. În cazul rar în care un vicepreședinte (sau un alt oficial) preia locul unui președinte care a demisionat sau a decedat în timpul mandatului și îndeplinește mai mult de doi ani din mandatul rămas, acesta este limitat la un nou mandat.
În loc să fie ales direct de către popor, președintele este ales de către membrii Colegiului Electoral, care este creat prin articolul II, secțiunea 1. Acesta nu este cu adevărat un „colegiu”, ci un grup de persoane care sunt alese de către state. Fiecare stat are dreptul la un număr de electori egal cu numărul combinat al reprezentanților și senatorilor lor în Congres.
Nici membrii Congresului, nici alți funcționari federali nu pot fi alegători. Legislativul fiecărui stat decide cum vor fi selectați membrii Colegiului Electoral și cum vor vota aceștia. De exemplu, unele state selectează alegătorii în cadrul alegerilor primare sau al caucusurilor. În majoritatea statelor, electorii votează pentru candidatul prezidențial care a câștigat votul în statul lor. Cele două excepții sunt Maine și Nebraska, unde un candidat câștigă un vot electoral pentru fiecare circumscripție electorală pe care o câștigă și două voturi electorale dacă câștigă votul popular general în stat.Crearea Colegiului Electoral oferă mai multă putere statelor mai mici, în loc să lase oamenii din statele cele mai populate să controleze cine devine președinte.
Reguli suplimentare au fost adăugate în 1804, când a fost adoptat Amendamentul XII. De exemplu, amendamentul creează modul în care este selectat un președinte atunci când niciunul dintre candidați nu obține majoritatea voturilor în Colegiul Electoral.
Există trei cerințe minime pentru a fi ales președinte: trebuie să fii cetățean născut natural al Statelor Unite, să fi trăit în Statele Unite cel puțin 14 ani și să ai cel puțin 35 de ani.
Deși articolul II, secțiunea 1 prevedea inițial cine ar trebui să devină președinte în cazul în care președintele moare, demisionează sau este revocat din funcție, amendamentul XXV, adăugat în 1967, a modificat linia de succesiune.
Salariul președintelui este stabilit de Congres. Pentru a nu permite Congresului să pedepsească sau să recompenseze președintele în timp ce acesta se află în funcție, Constituția interzice orice modificare a salariului în timpul mandatului președintelui. De asemenea, președintelui îi este interzis să primească orice alt tip de compensație sau avantaje în timpul mandatului.
Înainte de a prelua funcția, președintele trebuie să jure sau să afirme că va face tot ce-i stă în putință pentru a servi ca lider al națiunii și pentru a susține Constituția Statelor Unite ca lege a țării.
.