Sânul exterior este format dintr-un mamelon și o areolă. Vârful mamelonului conține mai multe orificii care permit curgerea laptelui în timpul alăptării. Areola este zona pigmentată din jurul mamelonului. Aceasta este acoperită de glandele Montgomery care secretă ulei pentru a lubrifia mamelonul și areola.
Funcția principală a sânilor feminini este de a produce lapte pentru a hrăni un copil, un proces numit lactație. Sânii, care sunt compuși în principal din țesut gras, conțin, de asemenea, glande producătoare de lapte numite lobuli. Lobulii sunt conectați la mamelon printr-o rețea de tuburi numite canale de lapte. Sânii produc lapte din apă și nutrienți eliminați din fluxul sanguin. Laptele este stocat în lobulii până când hormonul oxitocină semnalează micilor mușchi din lobulii să se contracte și să împingă laptele prin conducte. Acest proces se numește reflexul de coborâre sau reflexul de ejecție a laptelui.
Deși bebelușii se nasc cu un reflex natural de supt, ei trebuie totuși să învețe să alăpteze. În timpul alăptării, este important ca bebelușul să mențină o plasare corespunzătoare a gurii și a sfârcului; acest lucru asigură faptul că bebelușul primește o cantitate adecvată de lapte și că experiența de alăptare va fi una de succes. Poziția adecvată de prindere la sân este ca mamelonul să fie plasat mult în partea din spate a gurii copilului, aproape de locul unde palatul dur întâlnește palatul moale. Dacă bebelușul suge doar pe vârful mamelonului sau dacă nu are suficient țesut mamar în gură, mama poate avea mameloane dureroase sau crăpate.