Dacă sunteți cât de cât un pasionat al bucătăriei asiatice – mai ales al mâncării indiene – probabil că sunteți deja familiarizat cu mirosul și gustul distinct și înțepător al curry.
Multe feluri de mâncare indiene folosesc curry, care este, de asemenea, recunoscut după culoarea sa distinctivă, galben-aurie strălucitoare. Ingredientul principal din curry este forma pulverizată a plantei curcuma, care poate fi folosită și ca colorant pentru a obține acel minunat galben auriu.
Curcuma are, de asemenea, o istorie îndelungată ca plantă medicinală în cadrul medicinei ayurvedice.1 Ca și în cazul multor ierburi culinare și condimente care își au de fapt rădăcinile ca plante medicinale, turmericul are o istorie dublă, lungă și fascinantă, ca un tip de terapie alimentară, asemănătoare cu fitoterapia chineză.
Plantă de turmeric
Turmericul (Curcuma longa) face parte din aceeași familie cu ghimbirul (Zingiber officinale). Ambele sunt plante tropicale originare din India. Rădăcinile ambelor plante sunt recoltate atât în scopuri culinare, cât și medicinale. India rămâne cel mai mare producător de turmeric din întreaga lume.2
Istorie străveche
Înregistrările privind utilizarea turmericului datează de mai bine de 4.000 de ani. Au existat chiar și analize ale unor vase datând din anul 2500 î.Hr. care au găsit reziduuri de turmeric.3 Mai mult, turmericul a apărut în textele medicinale ayurvedice încă din anul 500 î.Hr.
Vomurile de turmeric ars erau folosite pentru a elimina congestia, în timp ce sucul de turmeric era folosit pentru a vindeca rănile și vânătăile, iar pasta de turmeric se spunea că este benefică pentru o varietate de afecțiuni ale pielii, inclusiv variola, petele și zona zoster.3
Turmericul își croiește drum în Occident
Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că turmericul, ca parte a pudrei de curry, a ajuns în Occident ca urmare a colonizării Indiei de către armata britanică, precum și prin intermediul comerțului prin intermediul British East India Trading Company.3,4 Cuvântul curry provine din cuvântul tamil, kari, pentru sos. În momentul în care britanicii au colonizat India, curry era în general recunoscut ca fiind un fel de mâncare care consta din legume și/sau carne gătite cu un amestec de condimente care includea turmeric.
Primele mențiuni despre kari au putut fi găsite într-o carte de bucate portugheză de la mijlocul secolului al XVII-lea, pe baza descrierilor făcute de membri ai Companiei Britanice de Comerț din India de Est care făceau afaceri cu negustori tamili de-a lungul coastei de sud-est a Indiei.4 Prima rețetă în limba engleză care apelează la turmeric a fost pentru prepararea „India pickle”, publicată în 1747 de Hannah Glasse în The Art of Cookery Made Plain and Easy.
O ediție ulterioară, tipărită în 1758, a inclus o rețetă pentru o mâncare cu curry.3 Prima apariție a curry-ului într-o carte de bucate americană a fost în ediția din 1831 a cărții Virginia Housewife a lui Mary Randolph.
De asemenea, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că, exact în aceeași perioadă în care comercianții și soldații britanici descopereau curry-ul, negustorii indieni întreprinzători și-au dat seama cum să facă un amestec sub formă de pudră din condimentele folosite în acest fel de mâncare și l-au vândut sub formă de pudră de curry pentru ca aceștia să o ia acasă. Mai mult decât atât, pulberea era promovată nu numai ca un condiment culinar, ci și ca un leac pentru o întreagă serie de probleme de sănătate.
Astăzi, curcuma este disponibilă ca parte a curry-urilor într-o mare varietate de arome, picanterii și stiluri, de la curry japonez blând până la curry thailandez foarte picant. Cu toate acestea, toate au în comun tradiția îndelungată a turmericului.