6 Semne revelatoare ale comportamentului pasiv-agresiv

Numiți-o cooperare ostilă, ostilitate îndulcită sau deficiență conformă. Numiți-o toate cele de mai sus. Împreună cu aceste sintagme sinonime, termenul de agresivitate pasivă este un oximoron. Comportamentul pasiv-agresiv nu alternează între comportamentul pasiv și comportamentul agresiv, ci mai degrabă le combină simultan într-un singur comportament care este atât derutant, cât și iritant pentru ceilalți.

Comportamentul pasiv-agresiv există în întreaga lume și la orice nivel socio-economic. Este un mod deliberat și mascat de exprimare a sentimentelor ascunse de furie. Agresivitatea pasivă implică o varietate de comportamente menite să se răzbune pe o altă persoană fără ca aceasta să recunoască furia subiacentă. Pe termen lung, agresivitatea pasivă poate fi distructivă, deoarece relațiile cu o persoană care este pasiv-agresivă devin confuze, descurajante și disfuncționale.

Agresivitatea pasivă este adesea motivată de teama unei persoane de a-și exprima furia în mod direct. Persoana pasiv-agresivă crede că viața nu va face decât să se înrăutățească dacă ceilalți oameni află de furia sa, așa că își exprimă furia în mod indirect. Șase dintre cele mai frecvente comportamente pe care oamenii le folosesc pentru a-și exprima furia în mod indirect includ:

1. Negarea verbală a furiei. Când este întrebată: „Ești supărat?”, persoana pasiv-agresivă va răspunde aproape întotdeauna: „Nu”. Pentru că nu se simt confortabil cu furia sau conflictul, ele neagă verbal aceste emoții ca mod de viață. Cu toate acestea, comportamentul lor exterior trădează adesea ceea ce rețin în interior.

2. Retragerea și îmbufnarea. Deși recunoscându-și direct sentimentele de furie se simt prea inconfortabil, persoana pasiv agresivă își arată adevăratele emoții prin comportamente precum retragerea, îmbufnarea și folosirea tratamentului tăcerii. Persoanele pasiv-agresive sunt deseori descrise ca fiind „încruntate” sau „manipulatoare în tăcere” pentru modul în care controlează climatul emoțional al unei încăperi fără să scoată un cuvânt.

3. Determinarea celorlalți să explodeze în cele din urmă. În timp ce persoana pasiv-agresivă nu vrea să vă spună cum se simte, ea vrea ca dumneavoastră să știți cum se simte – la prima mână. O trăsătură caracteristică a unei persoane pasiv-agresive este abilitatea de a crea în ceilalți sentimentele pe care le experimentează intern și de a-i face pe ceilalți să acționeze această furie în locul lor. Caz concret:

Mama: Este timpul să închizi televizorul și să te apuci de teme.

Mama: (Mama intră în cameră și face contact vizual cu fiica ei) Dragă, m-ai auzit? Cele 15 minute ale tale au expirat. Este timpul să închizi televizorul și să-ți începi temele.

Copilul: OK.

Mama: (5 minute mai târziu, intră din nou în cameră și vede că copilul nu s-a mișcat din locul ei) Opresc televizorul. Te rog du-te și începe-ți temele.

Copilul: Bine. O voi face.

Mama: (Încă 5 minute mai târziu, reintră în cameră și vede copilul derulând pe telefon. Mama începe să țipe). De câte ori trebuie să-ți spun să te apuci de teme? Acum dă-mi telefonul și nu te întoarce jos până nu-ți termini toate temele. M-am săturat să tot trebuiască să-ți amintesc să fii responsabil!”

Copilul: Doamne, mamă. Calmează-te. De ce ești mereu atât de agitată din cauza lucrurilor? Mi-am terminat temele la școală.

4. A fi cooperant în mod deschis, dar necooperant în mod ascuns. La fel ca în exemplul mult prea comun de mai sus, persoanele pasiv-agresive se conformează adesea verbal unei solicitări (de exemplu, „Bine, o voi face”), dar întârzie comportamental să o ducă la îndeplinire. Atunci când se conformează, persoana pasiv-agresivă are tendința de a îndeplini sarcinile în mod ineficient sau sub standardele acceptabile (de exemplu, un scris ilizibil, o mașină de spălat vase pe jumătate golită, rufe curate lăsate să se încrețească în uscător, termene limită nerespectate la locul de muncă).

5. Utilizarea e-mailului, a mesajelor text, a rețelelor sociale și a altor forme de tehnologie pentru a evita comunicarea directă. Deoarece persoana pasiv-agresivă caută să evite confruntarea directă, aceasta adoră să utilizeze metode de comunicare electronică care îi permit să evite interacțiunea față în față. E-mailurile ostile, textele evazive, postările vagi pe rețelele de socializare și o căsuță vocală niciodată golită sunt toate modalități prin care persoanele pasiv-agresive evită contactul direct.

6. Inventarea de scuze nesfârșite. Unul dintre cele mai frustrante lucruri în interacțiunea cu o persoană pasiv-agresivă este lista nesfârșită de scuze (abia) plauzibile pentru comportamentul lor. De exemplu, angajatul ostil, care se resimte că i s-a încredințat un proiect pe care îl consideră inferior lui, lipsește adesea de la termenele limită, explicându-i șefului său că nu poate finaliza munca din cauza îngrijirii mamei sale bolnave și în vârstă. Punerea la îndoială a motivelor angajatului ar fi dură și nepotrivită – deși șeful este conștient de faptul că angajatul pare să aibă destul timp liber pentru happy hours cu colegii în fiecare săptămână. Persoanele pasiv-agresive sunt adesea experte în a scăpa de lucrurile pe care nu vor să le facă, folosind motive pe care nimeni nu ar îndrăzni să le pună la îndoială.

Învățarea semnelor de avertizare ale comportamentului pasiv-agresiv este prima linie de apărare pentru a ne gestiona propriile reacții și pentru a evita să fim prinși în cicluri de conflict fără ieșire.

Imagine Facebook: Drazen Zigic/

.