2.5: Dispunerea electronilor (Modelul învelișului)

Electroni de valență

Învelișul de valență este învelișul cel mai exterior al unui atom în starea sa necombinată, care conține electronii cei mai susceptibili de a explica natura oricăror reacții în care este implicat atomul și a interacțiunilor de legătură pe care le are cu alți atomi. Electronii de valență sunt electroni care sunt asociați cu un atom și care pot participa la formarea unei legături chimice; într-o legătură covalentă simplă, ambii atomi din legătură contribuie cu câte un electron de valență pentru a forma o pereche comună. Prezența electronilor de valență poate determina proprietățile chimice ale elementului și dacă acesta poate stabili legături cu alte elemente: Pentru un element din grupa principală, un electron de valență se poate afla numai în învelișul electronic cel mai exterior.

Un atom cu un înveliș închis de electroni de valență tinde să fie inert din punct de vedere chimic. Un atom cu unul sau doi electroni de valență în plus față de un înveliș închis este foarte reactiv, deoarece electronii de valență în plus sunt ușor de îndepărtat pentru a forma un ion pozitiv. Un atom cu unul sau doi electroni de valență mai puțini decât un înveliș închis este, de asemenea, foarte reactiv, din cauza tendinței fie de a câștiga electronii de valență lipsă (formând astfel un ion negativ), fie de a împărți electronii de valență (formând astfel o legătură covalentă).

Ca un electron dintr-un înveliș interior, un electron de valență are capacitatea de a absorbi sau de a elibera energie sub forma unui foton. Un câștig de energie poate declanșa deplasarea (saltul) unui electron către un înveliș exterior; acest lucru este cunoscut sub numele de excitare atomică. Sau electronul poate chiar să se elibereze din învelișul de valență al atomului asociat; aceasta este ionizarea pentru a forma un ion pozitiv. Atunci când un electron pierde energie (determinând astfel emiterea unui foton), atunci el se poate muta într-un înveliș interior care nu este complet ocupat.

Numărul de electroni de valență al unui element poate fi determinat de grupa din tabelul periodic (coloana verticală) în care este încadrat elementul respectiv. Cu excepția grupelor 3-12 (metalele de tranziție), cifra unităților din numărul grupei identifică câți electroni de valență sunt asociați cu un atom neutru al unui element listat în coloana respectivă.

* Metoda generală de numărare a electronilor de valență nu este, în general, utilă pentru metalele de tranziție.

** Cu excepția heliului, care are doar doi electroni de valență.

>.