Olly Richards aici și m-am întors cu o altă regulă de învățare a limbilor străine. Și aceasta este o „absolute belter”!
Dar, înainte de a merge mai departe, vreau să vă gândiți la ceea ce tocmai am spus… Am vorbit despre această regulă ca fiind o „absolute belter”.
Acum, „belter” este un cuvânt pe care îl spunem destul de des aici în Marea Britanie, nu știu cum e în altă parte…
Dar vreau să vă imaginați că învățați engleza. Și dați pentru prima dată peste acest cuvânt minunat „belter”. Judecând după context, ai putea probabil să ghicești că este fie un lucru foarte bun, fie un lucru foarte rău…
„An absolute belter…” înseamnă bun sau rău? Greu de spus.
Așa că ce faci?
Un cuvânt „Belter” of a Word
Întindem mâna spre dicționar, o luăm până la B și căutăm cuvântul „belter”, unde, desigur, descoperim adevăratul sens, care este ceva absolut uimitor, uimitor, incredibil…
Acum, după ce am căutat cuvântul „belter”, învățăcelul nostru imaginar de limba engleză se simte probabil destul de mulțumit de el însuși. A învățat un cuvânt nou și tare. Și abia așteaptă să îl încerce în viața reală.
Atunci, în drum spre casă, în timp ce se întinde după abonamentul de metrou, cheile îi cad din buzunar și un străin le ridică de pe jos, i le întinde și îi spune: „Poftim, ți-au căzut cheile!”
„Mulțumesc”, răspunde elevul. „Mulțumesc că ai făcut centura!”
Bărbatul se uită înapoi, confuz, dar zâmbește oricum și pleacă.
Mai târziu, în acea seară, prietenul nostru se uită la televizor cu colegul său de apartament. Se uită la un reportaj despre un efort de ajutorare în caz de cutremur. Există un segment uimitor în care se arată cum echipa de salvare scoate în mod miraculos un copilaș în viață dintre dărâmături.
Amicul nostru care se uită la televizor se întoarce către colegul său de apartament și spune: „Uite, nu-i așa că e o lovitură?” Nu chiar ceea ce se aștepta prietenul său și nici nu este tocmai potrivit. Dar el zâmbește și spune: „Da, este incredibil de norocos, nu-i așa!”
Și tot continuă această situație…
Amicul nostru care învață limba engleză încearcă din ce în ce mai mult și mai mult să folosească acest cuvânt evaziv „belter” de fiecare dată când vede ceva care este cu adevărat grozav…
Dar, din păcate, se pare că nu reușește să-l folosească corect.
Greșeala învățăcelului nostru imaginar
Nu prea înțelege ce greșește, așa că se întoarce la folosirea unui alt cuvânt, grozav, pe care îl înțelege destul de bine și pe care îl poate folosi iar și iar fără prea multe probleme.
Desigur, marea greșeală pe care a făcut-o prietenul nostru elev a fost să încerce să învețe cuvântul „belter” de unul singur. Pentru că este, de fapt, destul de greu de folosit corect. Nu sunt atât de multe situații în care poți folosi cuvântul „belter” în mod corespunzător.
Ce putem spune fără să sune ciudat?
- Ce belter absolut a fost acel gol!
- Gratarul a fost un belter, nu-i așa!
- Sau, astăzi va fi o zi de pomină!
De fapt, dacă vă îndepărtați prea mult de aceste fraze comune, cam orice mod în care folosiți cuvântul „belter” va suna un pic ciudat.
Și astfel, motivul pentru care prietenul nostru s-a chinuit atât de mult să folosească acest cuvânt anume a fost că el trata cuvântul ca pe…
Bine…
…ca pe un cuvânt!
Îți voi spune exact ce ar fi trebuit să facă în locul lui într-un minut.
Words Go Together
Dar uite…
Mai uite…
Mai rar există cuvinte izolate.
Câteva cuvinte există – cuvântul „masă”, sau „carte”, de exemplu. Acestea sunt destul de descriptive și nu veți avea prea multe probleme dacă le folosiți.
Dar există tone și tone de cuvinte în orice limbă care sunt de fapt folosite destul de rar. Și ori de câte ori sunt folosite, este întotdeauna în cadrul unei anumite fraze sau a unei variații a unei fraze.
De fapt, dacă te-ai uita la toate lucrurile pe care le spui pe parcursul unei zile normale, ai fi absolut uimit de cât de puține decizii a trebuit de fapt să iei cu privire la cuvintele pe care le folosești.
Vezi, un număr uluitor de lucruri pe care le spunem nu sunt ingenios născocite pe moment…
Nu construim gramatica pe parcurs, alegându-ne inteligent prepozițiile și timpurile verbale pentru a ne conforma regulilor limbii engleze…
Am putea să ne placă să credem că este că…
Și dacă ești profesor, s-ar putea să-ți placă să pretinzi studenților tăi că toată gramatica ta „perfectă” se datorează geniului tău personal…
Dar, în realitate, o mare parte din ceea ce spunem nu este nimic mai mult decât o grămadă de fraze pe care le-am folosit de mii de ori în trecut… adaptate puțin pentru a se potrivi situației.
Acest lucru este bine stabilit în lingvistică, iar unul dintre principalii susținători ai acestui lucru a fost Michael Lewis, care a decedat recent.
Fraze ca aceasta, sau blocuri de limbaj pe care le putem folosi și refolosi, sunt denumite în mod obișnuit „bucăți”.
Câteva dintre aceste bucăți sunt destul de lungi, cum ar fi fraza „N-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat ieri”.
Gândește-te la asta…
Dacă ai spus vreodată aceste cuvinte… ai luat vreo decizie gramaticală în timp ce vorbeai?
Nu… nu ați făcut-o.
Ați rostit doar fraza – fraza completă – care era găzduită undeva în creierul dumneavoastră.
Alte bucăți sunt destul de scurte, cum ar fi „Ce mai faci?”, pe care o spui în fiecare zi.
Din nou, nu construiești acea propoziție… pur și simplu o rostești.
Deci, într-un fel sau altul, nu avem tendința de a vorbi prin lipirea cuvintelor individuale. Ci mai degrabă rostogolind fraze mult mai lungi, sau bucăți, și doar adaptându-le puțin pentru a se potrivi situației prin schimbarea unui cuvânt aici sau acolo:
- „N-o să-ți vină să crezi ce….
- … s-a întâmplat ieri…
- … s-a întâmplat în această dimineață…
- … tocmai s-a întâmplat…”
Este un pic deprimant când te gândești la asta.
Și tocmai de aceea prietenul nostru învățăcel de limba engleză, care încerca să stăpânească cuvântul „belter”, nu a reușit niciodată să-l pronunțe corect.
Ce ar fi trebuit să facă învățăcelul nostru imaginar de limba engleză
Ce ar fi trebuit să facă, ar fi fost să învețe doar fraza completă pe care a auzit-o în acea zi.
Așa că dacă a auzit fraza „Today is going to be an absolute belter…”, atunci exact asta ar fi trebuit să memoreze.
„Today is going to be an absolute belter.”
Ar fi trebuit să învețe întreaga frază!
Nu numai că învățarea întregii fraze vă asigură că folosiți cuvântul în mod corespunzător, dar vă economisește mult timp și îl face mai ușor de reținut în primul rând.
Există ceva foarte satisfăcător și sănătos în învățarea unei fraze întregi, pentru că poți începe cu adevărat să o folosești cu încredere imediat, fără să-ți faci griji cu privire la ce să faci cu ea sau cu ce cuvinte se potrivește.
Nu este nevoie să te plimbi încercând cuvântul într-o mulțime de situații diferite, întrebându-te de ce îl greșești.
Învățați pur și simplu fraza, folosiți fraza și stați liniștit și bucurați-vă de reacțiile celor din jur când o scoateți la iveală!
Acum, s-ar putea să vă gândiți că acest lucru se aplică doar la anumite cuvinte neobișnuite…
Dar, de fapt, puteți aplica această tehnică de învățare a unor bucăți, sau fraze, la tot ceea ce faceți.
Am trecut prin perioade întregi în învățarea limbilor străine în care tot ce învățam erau fraze.
Nu cuvinte singulare – fraze.
Iau fraze din materialul pe care îl citesc sau îl ascult, le pun în cartonașele mele și le învăț pe acelea.
Așa este, de fapt aș memora seturi întregi de fraze…
Fraze pentru fluență
Și vă promit că este mult mai ușor decât credeți.
Cel mai important, însă, este că are un impact imediat asupra vorbirii tale, pentru că acum nu mai gândești în cuvinte simple, ci mai degrabă în fraze…
Și ce înseamnă dacă gândești în fraze?
Înseamnă că începi să vorbești în fraze – fraze mai lungi și mai fluide, iar tu suni mult mai fluent.
Așa că este un câștig pentru ambele părți.
De fapt, ai putea spune că acesta este un sfat lingvistic absolut „de succes”!
Și, țineți minte…
Dacă vreodată vă simțiți puțin nesigur despre cum să folosiți cuvintele pe care le-ați învățat, faceți-vă o favoare și…
Învățați fraze, nu cuvinte.