Îngrijirea paliativă per rect

Principiu Încă de pe vremea lui Hipocrate, medicamentele au fost administrate prin rect. Acest Fast Fact prezintă utilizarea medicamentelor pe cale rectală pentru pacienții din mediile de îngrijire paliativă.

Indicații & Beneficii Administrarea pe cale rectală poate fi luată în considerare atunci când pacienții au afecțiuni care împiedică utilizarea căii orale, cum ar fi greața și vărsăturile, scăderea stării mentale, disfagia severă sau odinofagia și obstrucția tractului gastrointestinal sau absorbția afectată… Medicamentele administrate pe cale rectală sunt ușor de utilizat, necesită o educație minimă a familiei și sunt necostisitoare în comparație cu căile subcutanate sau intravenoase. Avantaje suplimentare sunt opțiunea de autoadministrare și absorbția relativ fiabilă și previzibilă a medicamentelor prin rect. Deoarece majoritatea medicamentelor orale pentru simptome utilizate în îngrijirea paliativă pot fi administrate pe cale rectală (de exemplu, majoritatea opioidelor, benzodiazepinelor, glucocorticoizilor, antiemeticelor), un pacient aflat în declin rapid la domiciliu, care nu mai poate lua nimic pe cale orală, poate fi adesea gestionat cu medicamente pe cale rectală, în loc de a transporta pacientul sau de a comanda medicamente noi.

Contraindicații & Atenționări Calea rectală trebuie evitată la pacienții cu neutropenie, trombocitopenie, diaree, afecțiuni anorectale (de ex, abces perianal și fistule), și rezecție abdominoperineală anterioară. Administrarea medicamentelor pe cale rectală poate provoca iritații locale, producând o senzație neplăcută și inconfortabilă de nevoie de a defeca. Complicațiile grave, asociate de obicei cu utilizarea prelungită a ergotaminei, acidului acetilsalicilic și paracetamolului, sunt ulcerația rectală, necroza și stenoza. Supozitoarele sunt radioopace și pot fi confundate cu substanță de contrast sau cu pietre la vezica urinară sau la rinichi. Unii pacienți și îngrijitori consideră că administrarea rectală este inacceptabilă.

Considerații privind medicamentele

1. Biodisponibilitatea medicamentelor administrate pe cale rectală este foarte variabilă și influențată de locul de inserție. Metabolismul de prim pasaj este evitat în partea inferioară a rectului drenat de venele rectale medii și inferioare care se întorc în vena cavă inferioară. Pe de altă parte, partea superioară a rectului este drenată de vena rectală superioară, care se varsă în sistemul portal. Prin urmare, este dificil de prevăzut ce cantitate de medicament va intra în circulația portală din cauza anastomozelor extinse dintre venele rectale.
2. Medicamentele administrate prin rect, în special opioidele, sunt dozate în mod similar ca și atunci când sunt administrate pe cale orală.
3. Un studiu necontrolat la pacienți cu cancer a arătat că MS Contin nemodificat, atunci când a fost trecut pe cale rectală, a continuat să ofere eficacitate la 39 de pacienți în fază terminală. Prin urmare, se consideră că administrarea pe cale rectală a formulărilor cu acțiune îndelungată ale opioidelor orale este sigură și eficientă.
4. Deși există un număr limitat de medicamente disponibile în comerț fabricate special pentru administrarea pe cale rectală, orice pastilă poate fi administrată pe cale rectală. Un supozitor special formulat ajută doar la retenția acesteia și nu este necesar pentru eficacitate. Dacă este necesară o utilizare consecventă, aproape orice medicament poate fi preparat în supozitoare personalizate, capsule învelite în gelatină sau microenemate de elixiruri orale. Medicamentele relevante care au biodisponibilități rectale acceptabile sunt enumerate mai jos; cele marcate cu un asterisc (*) sunt disponibile în comerț sub formă de supozitoare sau clisme în SUA.

Ghiduri pentru administrarea medicamentelor pe cale rectală

1. Rectul trebuie golit înainte de inserție, deoarece scaunul interferează cu absorbția medicamentului.
2. Inserați medicamentul pe o lungime de aproximativ un deget în rect și așezați-l împotriva peretelui rectal.
3. Toleranța este aceeași indiferent dacă se introduce mai întâi vârful sau baza supozitorului, dar retenția este superioară atunci când se introduce mai întâi baza (capătul bont). Marginea inferioară a sfincterului extern se contractă de-a lungul marginii apexului și forțează supozitorul în sus, facilitând retenția.
4. Se pot introduce 10 ml de apă caldă prin intermediul unei seringi pentru a ajuta la dizolvarea supozitorului sau a suspensiei.
5. Căutați ca volumul preparatului medicamentos să fie mai mic de 60 ml pentru a evita expulzarea spontană înainte de absorbție.

Bottom Line Calea rectală este o alternativă eficientă și practică în administrarea unei game largi de medicamente pentru îngrijiri paliative la pacienții cu o cale orală compromisă.

1. Davis MP, Walsh D, LeGrand SB, Naughton M. Controlul simptomelor la pacienții cu cancer: farmacologia clinică și rolul terapeutic al supozitoarelor și suspensiilor rectale. Support Care Cancer. 2002; 10:117-138.
2. Warren DE. Utilizarea practică a medicamentelor rectale în îngrijirea paliativă. J Pain Symptom Manage. 1996; 11(6):378-387.
3. van Hoogdalem E, de Boer AG, Breimer DO. Farmacocinetica administrării rectale a medicamentelor, Partea I. Considerații generale și aplicații clinice ale medicamentelor cu acțiune centrală. Clin Pharmacokinet. 1991;21(1):11-26.
4. van Hoogdalem E, de Boer AG, Breimer DO. Farmacocinetica administrării rectale a medicamentelor, Partea II. Aplicații clinice ale medicamentelor cu acțiune periferică și concluzii. Clin Pharmacokinet. 1991;21(2):110-28.
5. Twycross R, Wilcock A (eds.). Hospice and Palliative Care Formulary USA, 2nd Ed. Nottingham: Palliativedrugs.com Ltd., 2008.
6. Maloney CM,Kesner RK, Klein G, et al. The rectal administration of MS Contin: clinical implications of use in end stage cancer. Am J Hosp Care. 1989;6:34-35.

Afiliala autorilor: The Harry R. Horvitz Center for Palliative Medicine, Cleveland Clinic, Cleveland, OH.

Declarație privind conflictele de interese: Autorii nu au dezvăluit niciun conflict de interese relevant.

Istoric al versiunii Prima publicare electronică în mai 2012; reeditată în noiembrie 2015 de Sean Marks MD – referința #6 adăugată și încorporată în text.

.